1. O carte care ți-a schimbat viziunea despre alergare?

Născuți pentru a alerga de Christopher McDougall. Este prima carte cu tematică sportivă pe care am citit-o, o piatră de temelie în viața mea, care mi-a stârnit curiozitatea despre limitele mele. Am re-învățat să alerg pe măsură ce citeam: mi-am schimbat aterizarea de pe călcâi, mi-am schimbat postura, frecvența pașilor și obiectivul. Voiam să aflu cât pot să alerg neîntrerupt, fără daune majore? Oare chiar eram și eu construită pentru a susține distanțe lungi?

2. Ce faci pentru a preveni accidentările și pentru a avea o viață de alergător îndelungată??

Cu răbdare și moderație. Probabil ține și de educația pe care am primit-o, care așează munca și perseverența în centrul satisfacțiilor.

Legat de alergare, obiectivul meu este să alerg un maraton la 60 de ani. Ca să ajung acolo, e necesar să fiu consecventă, dar pot să și accept perioadele de demotivare fără a mă învinovăți prea tare. Îmi amintesc că alerg de plăcere, iar pentru a fi plăcută în competiții, alergarea are nevoie de susținere în afara competițiilor. Câteva trucuri personale, dimineața fac 5-10 minute de stretching ușor, în pauzele de la calculator fac câte o izometrie de 1 minut sau 5 genoflexiuni, fac încălzire înainte de alergare și 20 de minute de stretching după alergare (fără excepție). Când nu îmi vine să alerg, merg cu bicicleta, în drumeție, sau dansez prin casă, orice îmi ridică moralul și mă bucură.

3. Ce îți iei cu tine într-o cursă de semimaraton?

În primul rând, îmi iau echipamentul obligatoriu pentru competiția respectivă, indiferent de soarele de pe cer. Poate părea absurd dacă toate merg conform planului, dar e nevoie doar de un pas greșit pentru a trece de la extaz la suferință. Folia de supraviețuire e nelipsită, un plic de magneziu de pus sub limbă în caz de crampe, un gel în caz că nu mai am energie și lichide cât să nu mă bazez pe punctele de hidratare. În funcție de teren, cu sau fără bețe de alergare, deși în ultima vreme le iau doar la distanțe mai lungi decât semi sau la coborâri foarte lungi și nontehnice. Pantofi de alergare cu profil montan, tot în funcție de teren: am unii cu crampoane mai mari pentru trasee înierbate/ altitudini mai mici și unii cu crampoane mai mici și dese pentru creste.

4. O cursă/ competiție de care ești mândră?

MPC 2018. Pentru mine a fost cea mai grea cursă din punct de vedere al condițiilor meteo, așa că a necesitat efort să mă așez la linia de start pe ploaia aceea măruntă cu cerul gri și munții în ceață. Știam că îmi va lua mult să termin maratonul. A urmat un zig-zag de altitudine, de la ploaie la zăpadă, de la încredere la deznădejde. :)) M-am gândit să abandonez de câteva ori, însă în Plaiul Foii m-am întâlnit Gyongy, cu o prietenă de la RupiCapra, care a știut ce să-mi spună ca să merg mai departe, așa că lipa-lipa, am finalizat și eu cursa. Pe scurt: ” e frig, nu te opri că mai repede ajungi în alergare”. Comunitatea alergătorilor montani este frumoasă și te face să poți un pic mai mult decât credeai tu că poți.