TTR. Pentru comunitatea noastra de alergatori e Trascau Trail Run, locul unde Soarele rasare de doua ori, concursul fain de la Rimetea, celebrarea miscarii in natura alaturi de prieteni si familie, voluntarii zglobii si dedicati. Dar la celalalt capat de lume, in Tara Soarelui Rasare, TTR e Tokyo Trail Runners, o comunitate vibranta de alergatori montani, prieteni uniti de aceeasi pasiune pentru explorare, natura si alergare.

Vrem sa impartasim cu voi secretul pastrat in cufarul cu amintiri, experienta alergarii montane alaturi de Tokyo Trail Runners, pe trasee ce se impletesc cu sacrul, smerenia, bucuria primaverii, trasee presarate cu temple, cascade, statui de gheata si flori de cires. Ne bucuram sa aducem in prim plan acest articol in 2023, anul in care NTT DATA Romania, companie cu origini japoneze, s-a alaturat concursului nostru, in calitate de partener principal.

A doua zi in Tokyo am decis ca jet-lag-ul trebuie combatut, asa ca m-am alaturat alergarii de sambata dimineata, care promitea traversarea padurii inghetate din Ashigakubo. Nu stiam la ce sa ma astept, dar spre marea mea surprindere, am descoperit un grup international, oameni prietenosi si alergatori excelenti. In urmatoarele doua luni mi-am petrecut fiecare sambata dimineata alaturi de ei, descoperind cate un pic din imprejurimile montane ale vibrantului Tokyo. Iar la a doua calatorie in Japonia mi-am dorit sa alerg iar alaturi de ei, ceea ce am si facut.

Vrem sa va aducem o particica din indepartata Japonie si voua, alergatorilor nostri, asa ca va invitam sa descoperiti, prin interviul cu Robert Self initiatorul Tokyo Trail Runners, comunitatea de alergatori montani de la celalalt capat de lume.

Robert, care e sursa acestui magnetism al Tokyo Trail Runners, care te face sa iti doresti sa te alaturi alergarilor de grup iar si iar?

Sincer sa fiu, membri grupului si cat de mult ne place sa batem potecile impreuna. Suntem cam 50% alergatori japonezi si 50% internationali (din aproximativ 60 de tari), dar atmosfera e mereu aceeasi. Suntem cateva sute de alergatori care participam regulat la alergari si chiar ne face placere sa petrecem timp impreuna. In spatele cortinei, avem parte de multa socializare.

Regulile sunt putine, ceea ce e revigorant intr-o tara precum Japonia, unde te lovesti peste tot de reguli stricte. Trebuie sa mentionez si faptul ca ghizii si voluntarii nostri seteaza un anumit vibe. Fiecare barbat sau femeie e diferit, dar impartasim minimalismul si adaugam stilul propriu. Sunt mereu surprins de voluntarii nostri!

Cum a fost intalnirea ta cu alergarea montana si cum a luat fiinta Tokyo Trail Runners?

Alergam curse ekiden (stafeta pe distante lungi) pentru un orasel din Japonia multi ani de zile in anii 80 si 90, iar in paralel ghidam turisti in drumetii si expeditii montane ca voluntar. Pe atunci, in Japonia, nu exista un sport denumit ”trail running”, dar existau curse de mers pe munte. Doar batranii mergeau la munte.

Intr-o zi, in urma cu 20 de ani, o autralianca ”nebuna” m-a inscris in ceea ce era atunci Maratonul Muntele Fuji (富士登山マラソン) fara a-mi da detaliul ca ma trimite la festivalul suferintei, cei 21 de km pana in varf, care erau (si inca sunt) una dintre cele mai dificile provocari cu o limita de timp imposibila. Am adorat cursa aceea din prima clipa, la fel cum am adorat ulterior sa ma antrenez in munti. Apoi am inceput sa castig cateva curse aici, in Japonia si in California (acasa).

Problema era ca, incepand sa promovez sportul ”trail running”, oamenii imi spuneau ca Japonezii nu vor dori niciodata sa practice un asemena sport, in mare parte pentru ca in viziunea lor doar batranii merg la munte. Drumetii in varsta care ma vedeau alergand ma intrebau adesea daca ma urmareste vreun urs sau daca am luat-o razna.

Astfel am creat TTR cu scopul de a promova alergarea montana ca un sport pentru toti. Si sincer, am vrut sa-l fac distractiv…

Natura si relatia cu natura este parte din cultura japoneza, in special la nivel contemplativ. Cum era perceputa o activitate atat de dinamica la inceput?

Cand analizezi numele de familie engleze sau germane, majoritatea sunt legate de o meserie, precum Bauer (constructor) sau Smith (fierar). Chiar si numele meu, Self, un nume destul de ciudat, inseamna “sea wolf” (marinar, in germana veche). Numele noastre si propria noastra identitate se invart in jurul profesiei, nu a naturii. In contrast, aproape TOATE numele japoneze au o legatura cu natura. Tanaka inseamna pe un camp. Yamaguchi inseamna poarta muntelui. Desi majoritatea japonezilor locuiesc in marile orase, conexiunea lor e cu un trecut mai aproape de natura. In perceptia mea, ceea ce e minunat la alergarea montana nu sunt doar peisajele spectaculoase de aici, dar faptul ca umanitatea e parte din ele. Japonia nu e doar o tara cu munti semeti si cascade, ci un taram al templelor, a mormintelor imbracate in muschi, a treptelor vechi, a sacrului, o imbratisare a frumusetii si profunzimii umane.

Pentru o tara ca si Romania, inchipuiti-va ca e ca si cum altarele pagane ale dacilor si constructiile romane ar fi tot acolo, exact ca pe vremea aceea, insa ascunse in paduri, cucerite de natura odata cu trecerea vremii.

Cat de repede a crescut alergarea montana in popularitate in Japonia?

Deloc repede! In primii ani eram eu si inca 2-3 alergatori in fiecare weekend. Poate partial si din cauza hainelor. Japonezilor le place sa se imbrace bine atunci cand fac sport. Mie imi place sa glumesc ca sloganul tarii, pe plan sportiv, ar trebui sa nu fie „Just do it!” (doar fa-o!), ci mai degraba „Just look like you are doing it!” (doar arata ca si cum ai face-o!). Pana in urma cu 15 ani, echipamentul montan in Japonia arata oribil. Imaginati-va bocanci de piele si faimosii pantaloni germani Lederhose. Nu cred ca exista multe doamne dornice sa poarte asa ceva. Din fericire, odata cu aparitia echipamentului atractiv din Europa si America, imaginea sporturilor montane s-a schimbat complet. Acum, alergatorii montani sunt, arata si sunt considerati cool. Chiar si in tren… Nu e neobisnuit ca stilul sa fie copiat chiar si de persoane care nu alearga. Mai mult, sportul e practicat adesea ca o activitate de cuplu. Poate parea ciudat comentariul meu, insa cred ca asta e cheia succesului pentru viitorul sportului: daca mergeti sa alergati cu partenerul, e minunat!

Care e cea mai memorabila aventura de alergare montana pentru tine?

Natura este de o varietate infinita si as putea vorbi despre alergarile de mai multe zile in Alpii sudici, despre cursa de 105km de acum doua saptamani sau despre 100 de alte locuri. Ar fi ca si cum ar trebui sa aleg pe care copil il iubesc mai tare. In loc sa fac asta vreau sa vorbesc despre oameni. In ultimii ani, 4 cupluri s-au cunoscut la alergari ghidate de mine. Saptamana trecuta, amicul meu francez Louis s-a casatorit cu sotia sa, Shihori, pe care a cunoscut-o acum cinci ani pe o stanca expusa ca o placa de surf cu vedere inspre sacrul munte Fuji. Asta e Japonia: intersectia frumusetii naturii si a sufletului omului.

Cum ai reusit sa construiesti o comunitate asa frumoasa in jurul pasiunii tale?

Nu am incercat dinadins. Obiectivul meu a fost acela de a le arata oamenilor trasee si experiente frumoase in fiecare weekend si eventual sa facem cate o nebunie: sa sarim intr-un rau sau cascada, sau sa alergam in locuri inzapezite la care nimeni nu s-a gandit inainte. M-am preocupat si sa fac fotografii frumoase, care in era retelelor sociale sunt importante. In decursul anilor, multe grupuri copiaza fotografiile si vibe-ul TTR, chiar si traseele, insa pentru mine asta e minunat! Daca reusim sa inspiram oameni, eu sunt fericit!

Cum alegi traseele pe care mergeti la alergare in grup?

Poate ca la acest capitol par un ciudat. Aleg traseele cunoscand natura si anotimpul. Aleg trasee care vor fi cele mai frumoase si interesante intr-o anumita zi. Poate parea plictisitor, insa tin evidenta florilor care infloresc in anumite perioade ale anului, sau a raurilor in care e cel mai placut sa inoti la finalul unei curse. Amicul si parterul meu TTR, Cowboy Yoshi, are un excel si mai detaliat! Cu asta in minte, adaugam trasee noi mereu.

Pentru noi toti alergarea montana ocupa un loc aparte in suflet, indiferent unde sunt potecile pe care le batem sau padurile care ne tin umbra. Daca drumul va va purta prin indepartata Japonie, nu va sfiiti sa o descoperiti si prin prisma pasiunii pentru alergare montana, poate alaturi de TTR-ul din Tara Soarelui Rasare.